fara genunchi si coate la cap…

…asa incepe fiecare sesiune de sparring de la antrenamentele mele de Muay Thai. Ma face sa zambesc de fiecare data cand il aud pe antrenor pronuntand expresia de mai sus.

Sparringul este partea din antrenament in care iti pui manusile, tibierele, proteza plus orice alt tip de protectie mai ai, intri in ring si te lupti “amical” cu un alt coleg de la club. Niciodata nu e numai amical. E de ajuns sa primesti sau sa dai o lovitura mai tare pentru ca lucrurile sa iasa din contextul de joaca. Animalul din tine, vanatorul de mii de ani, instinctul de a ucide nu pot fi stavilite asa usor orice ai crede.

Inainte sa bat manusa, asa cum se face la inceputul oricarui meci, adrenalina imi inunda deja tot corpul iar respiratia incearca sa o ia razna. Incep sa ma gandesc la prima combinatie pe care o fac. In secunda imediat urmatoarea pare ca totul se opreste. Nu mai exista nimic altceva decat eu si adversaul din fata mea. Aud doar respiratia mea suierata pe masura ce lovesc, simt plesnituri pe brate si coapse. Sunt incordat la maxim si anticipez loviturile. Incerc sa gasesc tipare in loviturile lui pe care sa le speculez. Prima greseala: lasa garda jos cand se pregateste sa loveasca high kick. Daca as avea timp as zambi pervers in sinea mea. Dar nu am. Acum e momentul meu sa atac. Mana pleaca intro miscare circualara. Stiu ca o sa isi atinga tinta asa ca ma gandesc sa diminuez forta, dar niciodata nu stiu daca o fac…Manusa plesneste obrazul si adversarul are de obicei o privire surpinsa…E ametit, ne oprim…”Esti ok?” Rasufla greu si spune ca da..

Batem manusa si o luam de la capat…Il vad mai concentrat, mai intaratat. Loviturile sunt mai grele si mai dureroase…Incerc sa controlez centrul ringului, sa il prind in colt…Stiu ca imi analizeaza fiecare miscare si asteapta sa ma descopar. Ma loveste peste acelasi loc pe pulpa de cateva ori…E o durere surda… Ma enervez si sar spre el! Fac o greseala…Simt ca ma loveste puternic in cap…De obicei nu inteleg ce s-a intamplat. Deodata totul se zguduie si incep sa vezi in ceata pentru cateva secunde. Picioarele se inmoaie…Se opreste si ma intreaba daca sunt in regula…Zambesc acru si mint ca nu am nimic…Nu trebuie sa stie ca ma poate rani…Respir de 2 ori rapid…Batem manusa si o luam de la capat…

Sunt cele mai lungi minute pe care le traiesc. Luptam pana cand suntem sleiti de putere si nu putem sa mai tinem garda sus. La finalul sparringului te simti incredibil, aproape euforic, nu mai ai nimic in cap…Dupa cateva minute incepi sa simti durerea si apar vanataile, zgarieturile, umflaturile pe tibii… Astea sunt trofeele tale!

*multumesc dianette pentru un post de al ei care m-a facut sa ma gandesc si sa scriu cele de mai sus

0 thoughts on “fara genunchi si coate la cap…

Leave a Reply