Spre Varful Moldoveanu

Mi-ar fi placut sa scrie  “Pe Varful Moldoveanu”, dar de data asta varful ne-a fost interzis. Am fost in tura echipa de adventure racing, fara nume inca: Alex, Laura, Sorin si cu mine. Am plecat cu gandul sa ajungem pe Moldoveanu sambata dupa-amiaza, pentru a avea timp sa ne intoarcem la Refugiul Vistea Mare sa inoptam.

Am plecat din Bucuresti vineri la 20.33 cu un accelerat murdar si transpirat.  Drumul a decurs fara mari evenimente: am baut o bere si s-a racorit afara…Pe la ora 02.00 trenul ne lasa in mica gara din Ucea de Jos la aproximativ 13 km de intrarea pe traseul de 7 ore care duce spre varf. Dupa cateva miscari organizatorice, am pornit prin noapte, pe jos spre munti. Eram odihniti si cu un chef neasteptat de vorba…Am trecut pe rand prin Ucea de Sus, apoi prin orasul Victoria, si undeva pe la ora 06.00 am ajuns la intrarea pe traseu, terminati…Am hotarat sa dormim chiar acolo, in fata unor curti, invadati de tantari, caini urati si cai legati. Suna a freak show! Dupa ce ne-am luat o portie scurta dar surprinzator de eficienta de 40 minute de somn, am mancat si am plecat mai departe. Aveam toata ziua inainte sa ajungem pe varf!

Prin padure drumul a fost placut, am trecut si raul de 2 ori, prin procedeul de descaltare. Apa era infernal de rece dar odata ce ieseai – si treceai peste intepaturile din picioare – te simteai revigorat! E foarte important sa te usuci foarte bine inainte sa te incalti. Umezeala inlezneste aparitia bataturilor si nu vrem asta… Un sfat practic, nu-i asa?

Am trecut usor, usor prin vegetatia deasa de pana in 1.200 metri, am ajuns in zona brazilor inalti si in final pe la 1800 am iesit din padure. Aici a inceput greul. Am urcat pieptis vreo 3 ore, pe potecute unde incapea doar 1 om. A inceput ploaia si s-a intunecat. Simteam ca mai este putin pana in varf dar si puterile noastre erau tot spre zero. Aici a fost momentul in care ne-am intalnit cu 2 oameni care coborau din varf. Au dat de gheata si nu puteau trece. Vestea nu ne-a afectat deloc. Nu ne gandeam ca are cum sa fie ceva destul de important sa ne opreasca. Era mai mult speranta ca nu vom fi nevoiti sa ne intoarcem din drum. Am mers totusi mai departe din ce in ce mai precauti. Drumul devenise ridicol de abrupt iar o miscare calculata prost te trimitea cam 500 metri de-a berbeleacul pe stanci. Dupa un timp, am ajuns la calota de zapada. Era intr-adevar un obstacol de luat in seama. Am decis ca unul dintre noi sa mearga sa exploreze o alternativa. La inceput eram increzator, am gasit un drum pe langa prima bucata de zapada. Nu am ajuns departe. Dupa 100 metri, totul se bloca, iar marimea zonei de strabatut pe gheata era mult prea mare pentru cum eram noi echipati. Faptul ca se insera, ca incepuse ploaia si ceata era deasa, ne-a facut sa ne intoarcem. Nu a fost o decizie usoara dar pe munte nu ai dreptul decat la o greseala si nu era timpul sa o facem. Am ajuns la 2100 metri. Am aruncat o ultima privire spre locul in care ne imaginam ca este varful, am promis ca ne intoarcem anul asta si am inceput coborarea spre locul unde ne-am pus tabara la 1800 metri.

Laura, Alex si Sorin, multumesc! Ati fost grozavi!

Cateva poze aici.

0 thoughts on “Spre Varful Moldoveanu

Leave a Reply