Despicable me

Nu, nu este vorba despre desenul animat dar dacă tot mi-am adus aminte de el, uite aici trailerul.

Ieri seară am fost să înmânez un premiu la Gala HR Club Romania în numele Enovate. În timpul zilei tot vorbeam cu colegii despre “speechul” meu, pe care urma să îl spun la acordarea premiului. Din una în alta am ajuns la o problemă filozofică. Cât de naturală, onestă faţă de sine poate fi o persoană atunci când este în spaţiul public. Excludem evident aici politicienii sau alte persoane cu funcţii importante unde se aplică “political correctness”.

Revenind la cazul meu. Eu am un simţ al umorului ominiprezent în conversaţiile de zi cu zi, un umor foarte negru, ironic, satiric pe care îl controlez mai greu dar cu care eu mă simt bine. Mă temeam că până la finalul discursului participanţii vor arunca cu ouă dacă ma voi manifesta liber. Exagerez puţin de dragul exemplului, sună ca şi cum aş fi un pericol public. Oricum, am eliminat cam 90% din variantele de discurs care mi-au trecut mie prin cap şi a fost în regulă dar total nememorabil.

Leave a Reply