Antrenament prin windy city

Nu, nu este vorba de Chicago ci de Brașov. Dacă ați fost prin zonă week-end-ul trecut, o să mă înțelegeți. Că tot particip la triatlonul de la Kitzbühel care o să aibă și câteva cățărări mi-am zis să mă antrenez pe drumul de la Săcele până în Poiana Brașov și să fac câteva urcări. M-am uitat pe prognoză și vremea părea că o să fie bună pentru pedalat, un pic răcoare dar asta nu era ceva nou, mai ales că am îmbrăcăminte potrivită.

Sâmbătă dimineața am început-o lent, frumos, așa cum se cade pentru o zi la final de săptămână. Ca de fiecare dată când este mai frig afară îmi este foarte greu ies la antrenament și să părăsesc confortul casei, unde beam un ceai cald, mâncam ciocolată și …pe scurt îmi era foarte bine. Dar planul este plan.

Auzisem toată dimineața că vântul bătea foarte tare dar eram convins că nu avea cum să fie chiar așa rău cum se auzea. Planificasem să pedalez prin oraș pana la urcarea spre Poiana si eram convins că o sa fiu mai ferit de vânt datorită clădirilor. Am mâncat bine, am luat niște geluri High5 cu mine, un litru de izotonic tot High5 și câteva batoane cu susan și miere.

Mi-am făcut curaj, m-am urcat pe biclă și am pornit la drum. După doar 5 minute de pedalat pe drumul principal spre Brașov – DN1A mi-am dat seama că vântul pe care îl cam ignorasem o să fie o problemă mare. Sufla foarte puternic în rafale, din fața mea. M-am făcut cât mai compact cu putință și am dat înainte un pic îngrijorat în sinea mea. Când am ajuns în Brașov, exact înainte de intrare, a început o combinație de ploaie cu gheață și un vânt incredibil de puternic. Nu mai puteam pedala deloc pentru că aproape mă punea la pământ. M-am oprit să mă adăpostesc într-o stație de autobuz dar concuram cu o mulțime de oameni care nu știau pe unde să se mai ascundă. Am și filmat chiar înainte să înceapă episodul. În momentul ăsta mă gândeam foarte serios că tura s-a terminat și că va trebui să mă întorc învins de vreme.

Am stat câteva minute pe loc și la fel de repede cum a început așa a și trecut mini furtuna. M-am urcat înapoi pe biclă și am traversat Brașovul până am ajuns la drumul de Poiană. Străbătusem cam 14 kilometri și mai aveam încă 12 km până în Poiana Brașov. Urcușul a fost chiar ușor față de vântul pe care îl lăsasem în oraș. Am văzut câțiva copaci căzuți, a picurat puțin dar în rest am urcat fără peripeții. Sus era destul de animat având în vederea vremea. Am făcut câteva poze, am terminat primii 500 ml de izotonic, am mâncat susanul și un gel și am pornit pe drumul de întoarcere. Acum a fost mult mai ușor, vântul era mai domol, bătea din spate, nu mai ploua…perfect!!

A doua zi am pedalat până în Brașov, până sub Tâmpa, unde am făcut o tură scurtă de alergare prin cei mai mari fulgi de zăpadă. Ningea cu soare!

Un week-end bestial!

Câteva poze am pus aici.

Leave a Reply