Oh, ce drăguț…

Sunt convins că asta spuneți când vedeți un bebe mic tolănit în cărucior, plimbat de mama sau bunica pe la soare. Da, e drăguț și îi merge foarte bine. E hrănit, îmbrăcat, plimbat, spălat de altcineva. Lux!

E normal să ne bucurăm. Cred că nu avem cum să ne abținem. E ceva ancestral, un reflex care îți spune că atunci când vezi copii înseamnă că specia merge mai departe și te bucuri naiv.

Totuși data viitoare să vă uitați mai bine la ei. În spatele ochilor aparent nevinovați o să vedeți un zâmbet ironic. De abia așteaptă să ne ia locul. O să se facă mari și o să ne ia joburile, o să ne ocupe locurile prin cluburi și discoteci, o să ne facă să ne simțim demodați și învechiți.

Muahaha! : )

*Uneori am chef să aberez. Ca azi…

2 thoughts on “Oh, ce drăguț…

Leave a Reply