Prin Delta Dunării pe caiace (1/2)

De mult îmi doresc să ajung prin Delta Dunării și să vâslesc pe canalele înguste, printre sălcii, stufăriș, păsări și alte nebunii din astea frumoase și liniștitoare.

Iată că luna asta s-a împlinit dorința și ne-am adunat o gașcă de 7 doritori de aventură cu care am pornit spre Deltă. Aparent este o tură simplă dar logistica a fost a pain in the ass 😀 Oricum, de organizare s-au ocupat exemplar Christian și Flavia iar de implementare toți prezenți.

Planificarea

Punctul de îmbarcare era Tulcea unde trebuia să ajungem la ora 07:00 cu caiace cu tot. Până la Tulcea drumul este foarte bun. Se merge pe Autostrada Soareului (A2) până la Drăgălina după care pe drumuri europene și naționale. Pe aici am mers.

Planul era să vâslim două zile pe canale până la Mila 23 de unde barca de asistență ne aducea înapoi la Tulcea. Harta turei de caiace este aici. Traseul are cam 50 km și este aproximativ pe unde l-am desenat eu cu linia roșie. Finalul a fost la Mila 23, ”un sat în partea de nord a județului Tulcea, în Delta Dunării, la 53 km de Tulcea, cam la jumătatea distanței între Tulcea și Marea Neagră. Este accesibil numai pe calea apei. Locuitorii sunt în majoritate pescari, de etnie lipoveni.” Wiki.

Caiacele, cu tot cu suporți, padele și butoiașe pentru bagaje, le-am închiriat de la Aventuria.ro care ne-au ajutat să le montăm așa cum trebuie pe mașină și ne-au dat și multe sfaturi bune de cum să vâslim. Evident, sfaturile le-am uitat până când am ajuns. 🙂

La Tulcea, urma să ne întâlnim cu un ghid dotat cu barcă cu motor care ne-a ajutat să ne cărăm bagajele și ne-a remorcat când ne cedau mâinile de la vâslit.

Ziua 0

Și acum, fast-forward până miercuri, ora 20.00, cu o zi înainte de plecare…

După ce preiau caiacele, plec eu liniștit spre casă, cu gândul să las mașina cu tot cu caiace în parking la Unirea. Oricum plecam pe la ora 2:00, nu costa mult și acolo erau în siguranță. Ajung la intrare și văd semnul pe care nu l-am observat până atunci: limită de înălțime 2 m. Hmm, mă dau jos, evaluez și pare că mașina, cu 2 caiace unul peste altul, are mai puțin cam cu 5 cm. Îmi încerc norocul și merg mai departe. Sunt un pic îngrijorat că a fost nevoie să ridic manual bățul care arată cam pe unde vin cei 2 metri dar mă relaxez când trec mai departe. Era loc destul, chiar undeva spre 3 m. Ce prostie, mă gândesc!! M-am speriat degeaba. Doar că pe măsură ce înaintam, spațiul se îngusta și mi-am dat seama că o să fie strâns. Panta era destul de mare și nu puteam opri chiar acolo mai ales că venea și o mașină din spate. De unde stăteam eu, la volan normal, părea că se vor atinge de tavan în orice moment. Norocul a făcut că cel din spate a fost de treabă și m-a îndrumat. Cu mari emoții, am ajuns până la etajul 1 și am parcat. Deja aventura incepuse!!

Am ajuns acasă, unde am reușit să fac bagajul rapid și m-am culcat pe la 00:00. Trezirea era la ora 02:00. Cum Laura s-a ocupat de sandwichuri, eu m-am concentrat pe cele 2 ore de somn care au trecut ca și cum nu ar fi fost.

După coborârea cu emotii a mașinii din parcare am pornit spre Tulcea cu mare avânt unde am și ajuns fără peripeții la ora 06.30. Aici ne aștepta ghidul cu marea barca unde au încăput toate bagajele noastre. Am păstrat pe caiace, în butoaie, doar lucrurile pe care le vroiam la îndemână adică haine și mâncare.

Pe la 8 și ceva, ne lansam cu mare avânt la apă, eu cu Laura împărțind același caiac. Experiența noastră pe caiace era destul de limitată iar la vâslit împreună z-e-r-o. Să spunem că primele 5 ore au fost un piiiic mai dificile. În timp ce ceilalți vâsleau cam 500 metri, noi vâsleam, 800 m, pe aceeași distanță. Adică, mergeam, foarte, dar foarte, strâmb. După încercări agonizate, odată cu mutarea mea pe locul din spate, parcă lucrurile au început să meargă mai bine. Oricum, recomand vâslitul în 2 ca terapie de cuplu 😀

[ In articolul viitor urmează poze fabuloase, aventura cu capcana și altele. ]

 

4 thoughts on “Prin Delta Dunării pe caiace (1/2)

Leave a Reply