La mulți ani, România!

M-am întors de curând din Londra și, ca de fiecare dată, o foarte mare din timp o petrec comparând ”cum e la ei” cu ”cum e la noi”. Vă dați seama că, că ieșim cu minus la multe categorii. Numai întoarcerea pe Băneasa e de râsu-plânsu. În fine, sunt și multe motive istorice pentru asta, chestiuni care deja nu mai țin de noi, generația sau generațiile care trăiesc acum. Faptul că ei au fost ditamai Imperiul în timp ce noi plimbam oile dintr-o parte în alta, are de a face.

Suntem necivilizați. Suntem în urmă rău. Cu zeci de ani.

Și tocmai de aici ar trebui să vină puterea noastră. Nu avem nimic de pierdut. Avem naivitatea celui care vine din urmă și avem puterea de a surprinde.

Azi, de ziua noastră, ne doresc să ne găsim drumul și puterea de a-l urma. Avem mult de muncit și luptat, în primul rând, fiecare pe felia lui dar și cu toții să tragem spre același țel. Ne mai doresc să ne găsim leaderul care să ne inspire sentimentul ăsta de ”împreună”.

La mulți ani, România!

Leave a Reply