It’s not about the bike…

Tocmai am terminat de citit cartea autobiografică a lui Lance ArmstrongIts not about the bike”.  Nu știam mai multe despre Lance înainte să citesc cartea decât știu cei mai mulți oameni despre el. Cum ne spune și Wikipedia, Armstrong este un fost ciclist profesionist care a câștigat Turul Franței de șapte ori consecutiv (!) după ce a supraviețuit cancerului testicular. Nici nu cred că are sens să vorbim despre ce înseamnă performanța extraordinară de a câștiga una dintre cele mai grele competiții de anduranță din lume (dacă nu cea mai grea) de atât de multe ori la rând.

A dominat ciclismul timp de aproape un deceniu iar cartea explică exact cum a reușit să facă asta. Eu mă așteptam să citesc despre un super om, să aflu secrete pe care alți cicliști nu le știau și tot felul de alte povești nemuritoare. Nu e cazul. Armstrong explică, cu cele mai simple cuvinte posibile, care a fost secretul lui: foarte multă determinare și ambiție să fie cel mai bun. Asta, pentru un ciclist, se traduce în antrenamente lungi, dese și chinuitoare, pe orice vreme, teren și orice stare fizică și psihică. Când concurența lui se odihnea, el pedala ca un nebun. Eh, alta este povestea dacă vreți să aflați de unde a izvorât toată această putere și determinare iar pentru asta chiar vă recomand cartea.

Un scurt fragment:

”I steered my bike into the Alps, with Jonathan (a trainer) following in a car. By now it was sleeting and 0 degrees. We stood at the roadside and Jonathan suggested we skip it. I said No, lets do it. I rode for seven straight hours, alone. To win the Tour I had to be willing to ride when no one else would ride.”

sau

”The most punishing ride in Nice was the Col de la Madone, or the Madonna. It was a famously tough eight-mile climb above the city. The Madonna was too difficult to train all the time, but it was a great test of fitness. Most people did it once or twice in a season. I did it once a month.”

Foto

Leave a Reply