Ani de liceu

Da, chiar ei, scumpii ani de liceu. Vine un moment când trec zece ani de când ai terminat liceul. Pentru gașca mea tocmai s-a întâmplat acum câteva zile. Momentul nu e mai special decât atunci când trec nouă ani sau, să zicem, doisprezece ani. Sau, cel puțin așa am crezut. Pentru că noi ne vedem foarte des oricum și pentru că suntem foarte apropriați, m-am gândit că o să fie doar o altă întâlnire legendară. Ceea ce a și fost…but with a twist. Au fost câteva momente care m-au purtat direct în atmosfera de acum zece ani și care chiar au trezit niște sentimente de melancolie. Primul a fost atunci când am intrat în clasă și cu toții ne-am îndreptat către locurile pe care le ocupasem cu zece ani in urmă. Nici nu ne-a trecut prin minte să ne așezăm altfel. Ne uitam la locurile goale și incercam să le umplem din memorie cu cei care nu au reușit să ajungă. La un moment dat, vorbeam atât de tare încât ecoul ne împiedica să ne mai ințelegem iar când diriginta a ridicat vocea și ne-a servit clasicul ”Liniște, vă dau afară, vă scad nota la purtare!”, am simțit că ne-am teleportat în clasa a 12-a. Am zâmbit și mi-am adus aminte de emoțiile dinainte de BAC și mai ales de entuziasmul noului drum pe care aveam să îl incep la facultate în București. Oooh : )

Știu că mulți privesc perioada liceului ca o perioada de aur în care libertatea era maximă și timpul nu avea trecerea nebună pe care o are acum. Alții simt același lucru legat de perioada din facultate. Alt oraș, alți prieteni, noi începuturi. Sau poate unii încă visează la copilărie și la jocurile de pe stradă sau de la bunici. Eu cred că momentul magic este mereu acum dar mai ales este cel care urmează.

The best is yet to come. Always.

Leave a Reply