Nu exista No Stress Triathlon!

In week-end-ul care tocmai a trecut s-a desfasurat No Stress Triathlon, cel mai nou triatlon de pe piata, ca sa spun asa. Ca orice triatlonist care se respecta, la inceput nu m-a atras deloc pozitionarea de triatlon usor, fara stres si cu petrecere la final. Noi am fost invatati sa apreciem doar concursurile grele, dureroase si care se termina cu dintii si pumnii inclestati, asa ca nu m-am inscris decat tarziu. A contribuit la asta si faptul ca s-a mutat si amanat Tri Challenge din Bucuresti la Mamaia pe 22 septembrie si, cum ramanea un w/e liber, ultimul de vara, nu am putut sa ma abtin si m-am inscris. Imi fac aici mea culpa ca m-am inscris la categoria mediu si nu la avansati cum cerea experienta mea de peste 7 triatloane dar am observat prea tarziu criteriile. Oricum, colegii triatlonisti au fost vigilenti si au observat scaparea mea 😉

S-au inscris mai multi oameni decat ma asteptam, vreo 350, si, cu cateva exceptii, cei mai multi au fost incepatori iar triatlonistii profi deja renumiti la categoria sub 30 nu si-au facut aparitia ceea ce insemna ca aveam sanse sa ocup un loc bun. Doar ca cineva avea alte planuri pentru nivelul meu de stres de la No Stress.

Am plecat la inot mai din fata decat o fac de obicei pentru ca banuiam ca o sa fie haos la prima barca daca nu ma grabesc sa ajung acolo in prima parte a plutonului. Pe urmatoarea diagonala, paralela cu malul, valurile ne-au lovit destul de tare si am inghitit niste guri serioase de apa. La un moment dat chiar ma gandeam ingrijorat daca nu cumva e prea mult pentru incepatorii inscrisi. M-au trezit la realitate niste palme peste cap de la un vecin de culoar si mi-am zis ca mai bine am grija de mine pana una alta.

Am iesit din apa destul de vlaguit de inot si am plecat cu toata viteza spre proba de bicla, proba mea de suflet. Primii 10 km i-am pedalat fara probleme si am depasit ca de obicei multi concurenti si m-am apropriat de cei de nivelul meu. Numai ca ghinionul loveste cand nu ma asteptam si undeva in camp fac pana pe fata. Ma tot uitam la roata si refuzam sa cred ca este chiar o pana. Imi ziceam ca e doar putin desumflata si ca mai merge. Dupa cateva minute cand deja era evident ca se inrauteste situatia m-am oprit si doar am umflat roata fara sa o schimb, poate, poate tine. Dupa foarte putin timp s-a desumflat de tot si deja incepus sa merg pe janta, cu un zgomot enervant. Cu injuraturile de rigoare, m-am oprit sa fac pana care nu cred ca mi-a luat mai mult de 5 minute. Sentimentul de frustrare pe care il aveam dand la pompa in camp in timp ce eram intrecut de puhoaie de concurenti este de nedscris. Dar nu-i nimic, era doar inceputul. Ma urc pe bicla victorios si, entuziasmat ca pot sa incep recuperarea, am scos si un chiuit naiv. Pedalez eu vreo cateva minute cand…SOC si GROAZA: pana din nou! Nu imi venea sa cred! De ce eu? De ce acum? Mi-am dat seama ca tocmai se terminase cursa pentru mine si ca nu mai are sens sa ma agit pentru nici un loc bun. Asta e, am dat banii degeaba, mi-am adus familia aici, am pierdut ultima sambata de vara ca sa fac 2 pene la cel mai usor concurs de tri!!! Fierbeam de draci si imi venea sa las bicla acolo si sa ma pun in fund pe praful ala din camp si sa stau.

Mda, totusi, nu am putut sa fac asta dar am fost foarte aproape de primul meu abandon…Am luat bicla de coarne si am rupt-o la fuga bodoganind prostia mea ca am facut pana, producatorii de anvelope, taranii care au lasat gunoaie in camp, organizatorii care nu le-au strans, concurentii care ma intreceau…Am alergat vreo 5 km pe langa bicla si am ajuns la capatul puterilor inapoi la start. Deja aveam dureri cand am plecat in ultima proba si nu doream decat sa se termine mai repede totul. Am depasit multi concurenti care se chinuiau si ei cu nisipul si caldura de la malul marii. Dupa aproape 2 ore am trecut si eu linia de finish si m-am prabusit pe nisip si intr-un sentiment de dezamagire care m-a tinut 2 zile.

No stress, pe naiba! 🙂

Ca de obicei, partenerul meu pe hidratare si nutritie a fost High 5.

(foto via Ciclism.Ro)

4 thoughts on “Nu exista No Stress Triathlon!

  • M-am uitat pe timpii tai si aratau surprinzator de mult ca cei pe care probabil i-as fi scos eu… asa se explica.

    Felicitari oricum, si nu spune nu unui antrenament al nervilor care s-ar putea sa-ti foloseasca intr-o buna zi.

  • Salut Silviu,
    Pe de o parte imi pare rau de ce ai patit, pe de alta parte ma bucura comentul tau :).
    Imi pare rau pentru ca am curatat traseul cu 2 zile inainte (nu vrei sa stii ce gunoi era, au fost facturate 4 basculante catre primaria Mangalia), asa ca iti dai seama ce frustrare pe mine sa aflu ca fix unde ma asteptam mai putin am avut probleme. Au fost 12-13 pene (dintre care 2 ale tale) – foarte multe, intr-adevar.
    Imi pare rau pentru asta insa sunt convins ca treci lejer peste asta. Apropos de lejeritate, ma bucur sa aflu ca No Stress Triathlon nu e chiar “floare la ureche”. NU intentionez sa-l pozitonez aici, ba dimpotriva ma gandesc serios sa cresc probele ca lungime si dificultate (atat cat permite terenul) pentru cei de la avansati, in felul asta rezolv si problema cu categoria si inscrierea. No Stress se doreste No stress in primul rand din punct de vedere al organizarii, cazarii, mancarii, petrecerii etc si in general vreau sa transmit ceva de genul” tu concentreza-te pe triatlon, restul le facem noi”. Multam mult de feedback si de relatarea a ceea ce ai simtit in timpul cursei si te aspteptam la urmatorul pe podium.
    PS: Faptul ca are o petrecere in final nu inseamna ca e neserios :))
    Numai bine,
    Mihai

Leave a Reply