Primul meu maraton – Raport de la Rock’n’Roll Marathon Madrid

 

297045_10151586490954182_1446771033_n

Yuhu! Am facut-o si pe asta! Duminica, 28 aprilie, in Madrid, am terminat cu bine primul meu maraton de sosea. A fost o experienta incredibila de care deja imi aduc aminte cu melancolie.

Ca sa incep cu finalul: timpul meu a fost de 3h:38min:18sec. Avand in vedere profilul traseului, cu o diferenta de nivel de 700m, si faptul ca am stat cam 2 luni pe bara, din cauza unei accidentari, sunt foarte multumit de rezultat. Ma face sa sper ca pe plat am sanse sa fac cat mi-am propus la inceputul antrenamentului, adica sub 3h:25 min. Cursa mea o puteti vedea pe Runkeeper (cu aproximatie).

Cursa nu a fost atat de grea cum imi imaginam si nicidecum plictisitoare, cum ma temeam. Am alergat la o intensitate ridicata  ceea ce a facut ca timpul sa treaca destul de repede. Pe traseu au fost multi suporteri, care ne-au incurajat cu frenezie in unele locuri, mai ales pe catararile mai grele. Chiar imi aduc aminte de o zona in care m-am simtit ca un ciclist in unul din marile tururi pe o catarare de gradul 1. Strigau cat ii tineau plamanii: “Anima! Anima! Vamos campeones!” Superb!

Traseul a strabatut cele mai renumite atractii din Madrid dar, sincer sa fiu, nu prea am avut timp sa le admir. Stiam ca sunt undeva acolo, in plan secund, dar cam atat. Bine ca am ajuns cu 3 zile mai devreme si am avut timp destul sa ne plimbam.

Revenind. Pana la km 28 nu am simtit efectiv cum a trecut cursa. Am alergat destul de constant si, din cate vad in rezultate, am urcat vreo 300 de pozitii fata de start. Aici am avut un scurt moment, de vreo 5 minute, cand am simtit ca ma apropii periculos de “the wall” (un loc mitologic de care se izbesc maratonistii in mod dureros in timpul cursei ).

Imi simteam picioarele grele, imi era putin cam foame si parca pierdem teren fata de cei din jur. Am inceput sa vorbesc cu voce tare si sa ma incurajez…da, stiu, suna corny acum. Dar, a functionat!! Cand am ajuns aproape de kilometrul 30 am realizat ca mai am in fata doar 12 km si, daca ii parcurg in o ora, o sa fac un timp mai bun decat speram! Cu gandul asta, am accelerat si dus am fost. Am intrat intr-un fel de transa din care am iesit cu vreo 300 metri inainte de finish cand a urlat Dani la mine: “Hai, Silviu!!!”  Am trecut linia de finish absolut epuizat si la un pas sa pic peste voluntarii care mi-au atarnat de gat cea mai frumoasa medalie.

Dupa finish, ne-am retras cu totii la o bine-meritata sarbatorire cu cerveza, sangria, paella, gambas, tortilla si alte nebunii tipic spaniole.

A doua zi, am cam schiopatat, cu dureri serioase la genunchi si la unu-doua tendoane. Insa, dupa inca 2-3 zile, eram ca nou. O refacere rapida si completa!

Vreau neaparat sa felicit gasca noastra pentru timpii lor si sa le multumesc pentru tovarasia din excursie: Laura cu un nou PB de 4h:04min, Cip cu PB de 3h:43, Tibi cu PB de 1h:34min la semi, Elena cu 4h:15 min, Silvia cu 4h:50min la primul ei maraton, Dani si Jorgeu cu 2h la semi, ambii dupa accidentari.

Multumesc si High5 Romania pentru sustinerea pe partea de suplimente sportive. M-am inteles foarte bine cu gelurile lor in timpul cursei.

4 thoughts on “Primul meu maraton – Raport de la Rock’n’Roll Marathon Madrid

Leave a Reply