2×2 Race – Raport de cursa

2x2In week-end-ul care a trecut, am particpat la o cursa tanara (aflata la a doua editie) de trail-running, 2×2 Race. Fata de anul trecut, cand au participat cam 10 persoane, anul asta am fost mai mult de 120 de partipanti care s-au aventurat in “cea mai grea cursa de trail-running din Europa.”

Cursa se desfasoara in Muntii Fagaras si presupune sa atingi Varful Moldoveanu (X1) si Varful Negoiu (X2), cu intoarcere in Saua Capra de fiecare data. Traseul lung, X1 + X2, are o lungime de 46 km si o diferenta de nivel pozitiva de 4.000 m. Traseul poate fi facut in orice directie, singura limitare este sa parcurgi X1 in 7 ore si X2 in 9 ore. In plus, cei care nu ajung pana la ora 8 seara pe oricare dintre varfuri, sunt descalificati. Pe scurt, trebuie sa te misti destul de repede 🙂

Dupa 7500 de anul trecut, am prins gustul de maratoane montane dar mi-am zis ca o distanta de 90 km este mult peste nivelul meu de pregatire. Asa ca 46 km mi s-au parut numai buni de alergat pe munte. Am facut echipa cu fosta mea prietena, actuala sotie, Laura (ca sa folosesc gluma unui coleg de suferinta). 🙂 Am tot fost pe munte impreuna, mai ales la Carpathian Adventure, asa ca ne cunoastem si punctele forte si cele slabe. Alaturi de noi, au mai participat si prietenii nostri, Tibi, Ciprian, Dani si Ziggy.

Inainte de cursa

Ca pregatire, am studiat traseul Balea – Negoiu cu o saptamana inainte, ceea ce a ne-a ajutat mult in timpul cursei. Acum vreo 2 ani, am mai urcat pe Moldoveanu dar dinspre nord, din Orasul Victoria. Mi-ar fi placut sa ajungem si acum pe Moldoveanu, dinspre Balea, dar nu a mai fost timp. Asa ca ne-am lasat surpinsi de traseu.

Buuun, in saptamana dinaintea cursei, am facut carboloading-ul de toate zilele cu paste, orez, panite, fulgi de ovaz si alte uscaciuni de genul asta, am luat suplimente cu magneziu in fiecare zi si am baut apa destula. Lucrurile clasice, deja, inainte de o cursa de anduranta.
Am ajuns la Balea Lac vineri seara si, dupa sedinta tehnica destul de scurta si la obiect, ne-am “cazat” la cort, intre multi alti participanti. Era o atmosfera faina, de concurs, in care se auzea zumzait de strategii, impachetat de rucsaci si fermoare de cort. Frumos!Ca echipament, am mers pe minimul posibil ca sa fim cat mai rapizi. Am avut un singur rucsac mic, pe care l-am carat eu, iar Laura a avut o centura de hidratare Salomon, cu un bidon de 600 ml. Ca nutritie am avut la noi clasicele batoane cu susan, Snickers, gaufre, Haribo, panite, migdale, meriosoare, goji si izotonic de la High5.

balea

Start

Sambata dimineata, ne trezim devreme, pe la ora 6. Nici nu prea mai puteam sa dorm de frig de la vreo 5 dimineata. M-am prins cam tarziu ca as putea sa intru cu totul in ambii saci de dormit de vara, in loc sa ma invelesc cu unul peste sacul in care intrasem. 😀 In fine, urmeaza ultimele pregatiri: alegerea echipamentului, mancat rapid, hidratare, strategii si fuga la start.

3-2-1-o! Am pornit la 7.30 fix in sir indian spre Saua Capra, primul CP. Aici cei care merg catre X1 si cei care merg spre X2, se despart. Noi ne-am decis sa mergem catre Negoiu prima data, cu un target de sub 6 ore.

X2

Urmeaza urcarea pe Iezerul Caprei (aprox. 2414 m) si o coborare rapida inapoi in creasta care inconjoara Balea si care trece pe deasupra tunelului Transfagarasan. Alergam pe portiunile plate si de fals plat cu mult spor. Depasim cateva echipe de baieti iar altele ne depasesc pe noi, dar inca nu ne agitam. Pastram ritmul nostru. E o cursa lunga si nu e momentul sa ne grabim acum. Urmeaza o scurta portiune cu lanturi dupa care urcam pe Vf. Laitel (2319m). Coborarea de pe varf e mai tehnica si acoperita cu grohotis. O rezolvam rapid si continuam spre Lacul Caltun, unde ajungem in mai putin de 2 ore de la start. Nu stam deloc aici si o pornim intr-o urcare sustinuta spre Vf. Negoiu via Strunga Doamnei. Ajungem pe varf in 3 ore si aici ne intalnim cu echipa de pe locul 2 la mixt, de pe traseul X2, care pleaca spre baza exact cand ajungem noi. Ne odihnim 5 minute pe varf si plecam inapoi spre Saua Capra, unde ajungem dupa inca 2 ore 45 minute. Speram la un timp mai bun, cu cel putin 15 minute, dar suntem multumiti ca inchidem prima bucla in 5 ore 45 minute.

Facem o tranzitie rapida si in exact 1o minute plecam spre Vf. Moldoveanu. Aici a fost un moment important care avea sa ne afecteze de abia pe seara, la intoarcerea spre finish. Mai exact, momentul in care am decis cate mancare sa luam cu noi pentru X1. Ajungem si acolo imediat…

X 1

Plecam deci spre primul varf important, Varful Mircii (2471m), nu inainte sa coboram mai mult de 250 m, intr-un fel de caldare mare si foarte dezolanta. La cum arata coborarea, simteam ca o sa fie o mare distractie la intoarcere. Trecem de o zona de plat pe care alergam, dupa care urcam pe un varf, prin niste santuri sapate de ploaie. Incepem sa intalnim multe echipe care se intorc, unele de la 2X2, altele de la X1. Vedem si multe echipe de mixt. Dupa calculele noastre, daca mentiuneau acelasi ritm in continuare, toate aveau sa iasa in fata noastra la finish. Doar daca…

2x22

Urmeaza “Fereastra Zmeilor” si “La trei pasi de moarte”, o portiune mai tehnica care implica un pic de escalada pe lanturi. Aici pierdem ceva timp ca sa trecem in siguranta si ne decidem sa facem tot posibilul sa nu ajungem la intoarcere pe intuneric. Nu avea sa se intample asta…Urcam pe Varful Mircii si aici simt ca pierd o viata, cum ii ziceam si Laurei, ca la jocuri pe PC. Mai raman doua. E un varf bolovanos si dezolant unde de abia distingi o poteca buna. De sus, insa, privelistea este magnifica. Vedem in departare Moldoveanu si Vistea si aproape ca oftam: pare atat de departe! Coboram la Podul Giurgiului cu ceva emotii. Pe Laura incepe sa o sa doara genunchiul si deja ma gandesc la ce solutii avem pentru ca nu aveam la noi nimic care sa ne ajute. Cand ajungem la primele corturi de turisti, ii intrebam pe baietii de acolo daca au analgezice. Primim un Antinevralgic si niste Diclofenac gel. Yes! Genunchiul rezista! Plecam mai departe pe o portiune frumoasa, mai mult plata. Alergam mult! IMG_3196

La un moment dat, dupa colt, ca sa zic asa, vedem si ultima portiune inainte de Moldoveanu: o urcare serpuita de vreo 250m diferenta de nivel. Alimentam cu niste seminte, goji, migdale si porni

m! Ajungem pe varf in 4 ore 30 minute de la CP Capra. Suntem foarte fericiti si ne rasplatim cu Haribo Cola! 🙂 Nu petrecem mai mult de 10 minute aici si incepem lungul si dulcele drum spre casa.

Laura e in forma mai buna decat mine asa ca o las in fata mea pe urcari. Trebuie sa trag de mine ca sa ma tin de ea. Nu vreau sa o temperez, stiu ca avem nevoie de asta. Pe coborari trec eu in fata si e randul ei sa traga mai tare. Avem un ritm foarte bun si suntem increzatori ca ajungem pana la ora 23 la finish. Dar…vine Podul Giurgiului, inainte de urcarea pe Mircii, momentul in care realizez ca nu ma simt foarte bine. Am o stare de voma si de toropeala care ma cuprinde bine de tot. Acum realizam si ca am luat prea putina mancare pentru X1 si incercam sa rationalizam pentru a ne ajunge pana la finish. Lucrurile nu arata foarte bine. Numai eu as fi mancat atunci tot ce mai aveam la noi. Nici o sansa sa ne ajunga inca 3 ore! Aici pierd a doua viata. Inca una! Ca si cum ne-ar fi auzit, niste turisti care aveau cortul langa lac, ne cheama sa stam cu ei la masa! Acceptam instant si, doar cand ne ducem la ei, realizez cat de rau ma simt de fapt. Tremur de frig si oboseala, imi este foame si sunt apatic. Mananc un pumn de slanina (!!), beau un ceai si, in 10 minute, sunt ca nou. Cu forte proaspete, atacam Mircii.

Se face deja seara cand ajungem pe la jumatatea urcarii si trebuie sa trecem pe frontale. In varf, privelistea este iarasi superba. Soarele tocmai apune in zare, in timp ce luna, aproape plina, lumineaza cerul senin. Stiam ca ne asteapta cateva ore grele, mai ales la trei pasi de moarte, pe intuneric. O iau pe Laura in bra

te, ii promit ca totul o sa fie bine pana la capat si plecam foarte concentrati in noapte. Nu mai este nimeni in jurul nostru de ceva timp, doar in departare sa mai vad cateva frontale razlete. La un moment dat, vedem un grup de capre negre care se sperie de noi si alearga pe niste stanci ridicol de abrupte. La trei pasi de moarte, este un moment dificil pentru noi. Este bezna totala si ceata cand ajungem, ceea ce facea ca vizibilatrea sa fie cam proasta. Parcurgem zona foarte incet, cu multe pauze dar o facem in siguranta!

De aici, lucrurile decurg lin si fara probleme. Pe ultima urcarea inainte de Capra, intalnim un grup de turisti rataciti, fara lanterne! Ne aducem aminte de cum ne-au salvat si pe noi turistii cu slanina si ne decidem sa ii ghidam pana la Balea. Este deja tarziu si nu mai conteaza timpul de finish. Oricum, nu ii putem lasa acolo, fara ajutor. Incetinim mult si ne intercalam intre cei doi soti pentru a le lumina calea. Urmeaza Saua Capra si coborarea bolovanoasa pana la Balea Lac, unde ne luam ramas bun de la turisti si pornim in alergare catre finish. Dupa 17 ore si 15 minute, urcam treptele inainte de finish, pentru a ne primi medaliile bine-meritate! Am reusit! Suntem intregi si fericiti!

photo (1)

Plecam aproape zburdand spre corturi, unde onoram invitatia la masa, intr-o rulota, a unui francez cu care ne-am imprietenit pe drum. Mancam niste paste, ma imbat de la jumate de bere, vorbim multe prostii. Nimic nu mai conteaza parca acum cand suntem finisheri. Primesc si un semn de la Cip, care imi spune ca sunt bine si ca mai au cam o ora pana la final. Mergem in cort, ne imbracam cu toate hainele pe care le aveam la noi si speram ca urmeaza un somn odihnitor. In schimb, pentru mine a fost horror. Am febra musculara si o tensiune groaznica in picioare toata noaptea. Nu cred ca dorm mai mult de 4 ore in total.

Duminica dimineata, ne trezim si ne pregatim pentru premiere, unde avem supriza anului: am iesit pe locul 3 la 2×2 echipe mixte!! Cum asa?  Din 12 echipe, au abandonat sau au fost decalificate, 9. Asta inseamna ca avem un loc pe podium asigurat, nu neaparat de un timp bun, cat de rezistenta de care am dat dovada. Suntem, evident, si mai fericiti acum ca ne urcam pe treapta cu numarul trei si ne primim premiile (in bani!) si diplomele.

LSPodium

Urmeaza un brunch copios la Cabana Balea alaturi de noul nostru prieten francez dupa care plecam sa ne intalnim si cu baieteii, adica cu Tibi, Cip si Dani. Ne intindem la niste povesti pescaresti, facem planuri de timpi mai buni la anul si promisiunile obisnuite de antrenament mai dese, mai regulate, etc. 😀

Sunt foarte multumit de participare si de echipa foarte buna pe care am facut-o cu Laura. Suntem pregatiti sa ne aparam locul de pe podium pentru anul viitor. Bring it on, 2×2!

Felicitari tuturor participantilor si mult respect pentru elite si castigatorii de la fiecare categorie, pentru timpii incredibili pe care i-au obtinut. Ca sa va faceti o idee, s-a castigat cu un timp de aproximativ 8 ore la elite.

(some foto via Marius Miclea)

3 thoughts on “2×2 Race – Raport de cursa

Leave a Reply