Raport de la Brasov International Triathlon

526406_152693451563188_481098307_nSaptamana trecuta am participat la triatlonul de la Brasov, unul pe care il asteptam cu nerabdare. Cum triatlonul a fost prin jurul Brasovului, ce alt loc mai bun pentru proba de ciclism decat o urcare pana in Poiana Brasov din Rasnov, urmata de o coborare in Brasov pe drumul de Poiana.  Tot povesteam cu diversi inainte de concurs ca se va suferi mult pe traseu…Nici nu stiam cata dreptate o sa am.

La sedinta tehnica de sambata am aflat ca proba de inot s-a mutat intr-un alt lac, aflat cam la 1 km de zona de finish de la inot. In acelasi timp, si proba de alergare a fost scurtata cu 1 km. Prin urmare, scor egal…Singura problema era sa mai fac rost de niste incaltari care sa ma astepte la iesirea din lac pentru ca terenul nu era cel mai prietenos pana la tranzitie.

Dupa Triatlonul Fara Asfalt, de la inceputul verii, unde am avut o proba de inot foarte proasta, am realizat ca inotul o sa fie proba mea de incercare la Brasov. In ultimul an, nu prea m-am antrenat pentru triatlon si am investit mai mult timp in alergare, pentru Maratonul din Madrid, primul meu maraton de sosea. Din pacate, asta s-a vazut in rezultate si mai ales la inot.

Cei 1500 de metri de inot au fost un mare chin, departe de zilele in care reuseam sa fac 28 minute la proba asta (care oricum era un timp mediocru). Am ajuns sa incerc toate stilurile de inot si m-am oprit la bras, prin are inaintam bine dar care simteam ca imi ia multa energie din picioare. Am terminat proba cam in 35 de minute, fara sa mai socotesc alergarea si tranzitia.

La ciclism, am plecat tare, cu gandul sa recuperez cat mai mult timp pana cand incepeam urcarea spre Poiana. Am depasit, la inceput, multi concurenti pe MTB dar, pe masura ce treceau kilometri, am ajuns concurentii din prima jumate a clasamentului. Eram surprins de cat de greu mi-a fost sa ii prind si ca deja ma simteam cam epuizat. Catarea am facut-o strangand din dinti dar intr-un timp mai prost decat la antrenament cam cu 10 minute! Ajuns in Poiana, am rasuflat usurat si am continuat cu coborarea, deja foarte cunoscuta, si pe care am prins si 70km/h. Yuhu!

Am ajuns in Brasov in aproximativ 1h:40min si am plecat rapid in alergare. Am simtit imediat in picioare o senzatie groaznica. Parca aveam plumb in loc de incaltari de alergare. Nu era ceva neobisnuit, asa ca am ignorat durerea si mi-am vazut de concurs. La prima urcare insa, a aparut prima crampa in cvadricepsi. Asta era o premiera! Nu stiam daca se continui, sa ma opresc sau sa incetinesc. Am continuat in acelasi ritm pana cand mi-a aparut si la celalalt picior o crampa in acelasi loc. In scurt timp, am primit un fel de soc electric in ambii cvadricepsi, care s-au incordat si s-au blocat. Am stat pe loc imobilizat vreo 5 minute pana cand a aparut Alex care mi-a masat picioarele si m-a ajutat sa depasesc momentul. Altfel, as mai fi stat acolo mult si bine. Am continuat proba intr-un ritm mai lent vrand doar sa nu abandonez. Ceea ce am reusit sa fac in 3h:11min, un timp si o prestatie de care am fost cam dezamagit dar nu a fost ziua mea cea mai buna…

Una peste alta, a fost un concurs frumos si sper ca la anul sa revin intr-o forma mult mai buna.

Multumesc tuturor celor care m-au incurajat si sustinut, de la fata locului sau de la distanta!

Felicitari si stafetei noastre, Heebeegeebeez (Horia – ciclism, Laura – alergare) pentru efort si rezultate 🙂

 

Leave a Reply