O lectie despre perseverenta cu Cornel Misca

Oamenii care au ajuns sa ma cunoasca imi spun ca as fi un tip perseverent si ca asta este o calitate. Ca sa ne intelegem, perseverent cu sensul ca nu ma dau batut cand vreau sa obtin ceva, ca incerc toate variantele posibile, ca sunt dispus sa merg pana la capat. Incapatanat. Tenace. Ei bine, cum le tot spun, eu inca ma intreb si ii intreb si pe altii: care este limita intre perserverenta si nesabuinta? Nu cred ca e nimic mai rau decat sa perseverezi in ceva gresit. Sper ca nu am cazut in extrema cealalta, prea des…

Totusi, recunosc, cred mult ca o atitudine de perseverenta este intr-adevar ceva de dorit si ca poate face diferenta intre succes si esec, asa cum spune si Angela Lee Duckworth intr-un TED Talk. In plus, gasiti si multe citate ale unor oameni destepti pe tema asta. Dintre preferatele mele v-as spune de urmatorul, al lui Thomas Edisson.

“Many of life’s failures are people who did not realize how close they were to success when they gave up.”

Am facut tot ocolul asta pentru a ajunge, de fapt, la o intamplare din week-end care m-a marcat puternic.

La final de saptamana, am ajuns la Brasov pentru a o sustine pe Laura care a participat la un semimaraton montan. Cum eu nu am participat dar trebuia sa ma antrenez, m-am hotarat sa plec in urma concurentilor, dupa 20 minute de la start. Zis si facut. Am asteptat sa treaca si ultimii concurenti si am pornit usor in alergare pe traseul de cros. De acum cativa ani, cand am inceput sa iau in serios, ca amator, ce-i drept, toate concursurile la care particip, am pierdut din ce inseamna sa te bucuri relaxat de o cursa. Sambata, am trait iar sentimentul pe masura ce inaintam pe drumul care urca spre Pietrele lui Solomon.

Dupa un timp, am inceput sa prind din urma cativa concurenti iar usor, usor sa inaintez spre mijlocul unui grup destul de mare. Ca sa nu incurc, am parasit traseul si am balaurit pe alte carari. Dupa 40 de minute, cand stiam ca este putin probabil ca cineva sa mai fie doar la kilometrul patru al traseului de cros, m-am intors. Cand ajung inapoi in traseu, observ un barbat scund, cu un picior bandajat, care schiopata puternic. Atunci imi aduc aminte ca l-am vazut si mai devreme, cand asteptam sa treaca toti concurentii. Era ultimul din cursa. Ma aproprii si il intreb daca are nevoie de ajutor. Aflu ca il cheama Misca Cornel, ca are 55 de ani si ca este din Turda. La piciorul drept, de la genunchi in jos, are o proteza de cativa ani. Ma abtin sa il intreb cum s-a intamplat. In tot timpul asta, eu mergeam la pas iar Cornel pufaia si facea eforturi mari sa mentina ritmul. Era clar preocupat de timp si stia ca acum, dupa 45 de minute, castigatorii de la cros ajunsera la finish. M-a vazut ca vreau sa plec mai departe si m-a rugat sa ii tin mintele numarul si numele in caz ca se rataceste. 1297. 1297. Mi-am repetat de mai multe ori.

Nu puteam sa plec mai departe. Eram deja intrigat. Ce cauta aici? Care este povestea lui? Am vorbit dar nu mult. Nu era momentul pentru o conversatie. Eu eram doar la antrenament dar Cornel era in cursa. Dupa cateva zeci de minute in care mergem unul langa altul, ajungem la o urcare urata, prin padure. Aici e aici, mi-am zis. Cornel ma roaga sa stau in urma lui, ca in cazul  in care o sa cada, eu sa il prind. Dupa lejeritatea cu care vorbea, se vedea ca nu se teme de asta. Era doar ca o masura de siguranta ca sa poata continua dupa aceea cursa. Din fericire, nu a fost nevoie. A inceput sa urce panta incet, pas cu pas. Pasea cu atentie peste radacini. Se opintea in singurul lui bat de treking si inainta incremental, constant. Stateam la cativa metri in spatele lui si parca asistam la o minune. Atunci, m-am oprit locului si am privit lung spre Cornel, care nu se oprea din urcarea lui. Asta este perseverenta, cu adevarat. Si vine din suflet, din inima. Cum altfel sa ai dorinta sa fi acolo, pe munte, la 7 grade, pe o ploaie marunta si sa participi la o cursa de alergare? De ce sa alegi sa nu te lamentezi despre greutatile vietii cand, de fapt, chiar esti indreptatit sa o faci? Si m-am mai intrebat ceva: Eu, perseverentul, sportivul, as face ce face Cornel Misca? As avea curajul lui?

Nu stiu… dar as vrea sa am macar jumate din puterea pe care am vazut-o in acel om.

Cornel, n-ai cum sa vezi ce scriu acum, dar ti-am promis-o: “O sa le spun prietenilor mei ca am intalnit un om curajos!”

IMG_3851

Leave a Reply