Una din zilele alea

Bye-guysToti astia care facem sport si participam la tot felul de concursuri punem, de obicei, pe Facebook sau pe bloguri, cele mai tari antrenamente, cele mai bune rezultate, cele mai spectaculoase poze. Din afara, poate parea ca e usor si ca, de fapt, noi ne-am invins lenea si scuzele si acum suntem doar in modul de croaziera. Cand vorbesc cu oameni care inca nu fac sport sau care sunt la inceput, ei nici nu-si imagineaza ca si noi, sau eu, cel putin, trecem prin aceleasi stari ca si ei. Asta ei o percep ca o bariera in a se apuca de sport pentru ca isi inchipuie ca, pentru a ajunge sa faca ce fac eu, de exemplu, au nevoie de ani de zile de antrenament pentru a-si invinge inertia de a nu face nimic. Wrong!!! Este un razboi continuu.

Sa va explic cum a fost azi…

Ma antrenez intens de aproape 6 luni pentru Ironman, cu minim 4 antrenamente pe saptamana chiar si in cele mai proaste saptamani. Saptamana trecuta a fost cam prima saptamana de pauza in care nu am facut nimic fiind plecat prin tara cu Martin Adventures. Nu pot sa va explic cat de greu este sa ma reapuc si cate scuze mi-am gasit ca sa nu ma duc la bazin pana acum. Dupa ce am reusit sa aman cu succes cu 2 zile inceputul, azi m-am dus la sala, fara chef, fara motivatie, fara obiectiv. Doar m-am dus. Am intrat in bazin si am facut doar jumatate din antrenamentul obisnuit. Dupa care am alergat doar 5 km, la 80% din viteza cu care alerg de obicei. Cand am plecat de la sala, totusi, am simtit ca am obtinut o mica victorie. Azi am facut un pas mic. Maine o sa-l fac iar plus inca unul. Daca ma tin de treaba, intr-o saptamana o sa fiu iar in forma.

Pe scurt..I’m done!

Leave a Reply