M-am întors! Cum a fost în tabăra de ciclism din Tenerife.

Să spunem că, după aproape două săptămâni de când m-am întors din tabăra de ciclism din Tenerife, încă oftez. Și, dacă este să mă iau după mesajele de pe grupul de Whatts App al celor cu care am fost, nu sunt singurul care oftează. 🙂

Ideea cu care am pornit atunci când am început organizarea taberei era relativ simplă. Să mă folosesc de experiența mea de a organiza ture de ciclism în România cu Martin Adventures și să încerc să recreez aceeași experiență în Tenerife. După mine, mixul perfect conține, în proporții încă inexact stabilite: ture (nici prea grele, nici prea ușoare) prin peisaje epice, mâncare și cazare autentice și, neapărat, o gașcă faină. După un research îndelungat, mi-am găsit zonele pe care voiam să le explorez, partenerii care să mă ajute și aveam și un concept. Am dat sfoară în țară și iată că ne-am strâns un grup de nouă care plecam să explorăm insula în luna martie.

Eu am plecat cu câteva zile înainte pentru a mă asigura că totul va fi bine pus la punct și că pregătirile vor fi făcute pentru când urma să ajungă și trupa. Tibi și Dani, avangarda, mă așteptau deja în Tenerife și bătuseră deja insula în lung și lat, în cele patru zile de când erau acolo.

O chestie care mă face să iubesc pur și simplu ce fac în turele mele este tocmai faptul că oricât de bun aș fi pe planificare și research, când ajung în teren, inevitabil, SHIT HAPPENS! Cu timpul, m-am obișnuit că vor apărea chestii neprevăzute dar știu că, dacă am atitudinea potrivită, le voi și rezolva. Eram convins că și acum lucrurile vor fi la fel, mai ales că eram într-un loc străin, pe care nu îl cunoaștem așa cum cunosc locurile din România.  Să spunem că primele zile au fost destul de intense pentru mine și a fost nevoie să mă folosesc din plin de tot ce-am învățat până acum. :))

Am fost atât de norocos că oamenii cu care am mers au fost geniali, niște adevărați parteneri în explorarea insulei: Dora & Istvan, Nina, Cătălin și Ionel. Din păcate, doi dintre cei care urmau să vină, au fost nevoiți să anuleze chiar în ultimele momente. Ne-am gândit de multe ori la ei  și le-am trimis numai gânduri bune. Ioana, Mihai, sper să reușim să ne intersectăm drumurile curând.

Aș avea atâtea peripeții de povestit despre fiecare dintre zilele petrecute pe insulă încât aș putea scrie o nuvelă. Îmi aduc aminte de căzătura Ninei din primele zece minute de pedalat, de fleica de 1.2 kg primită de Cătă la restaurant, de grădina ireal de frumoasă unde ne luam micul dejun și unde ne petreceam serile, de discuțiile noastre faine, de bălăceala de la Oasis, despre cum a aproape a leșinat Ionel de somn după ce a urcat pe Teide și a făcut surf după, de zilele de naștere ale Dorei și ale lui Istvan, de micul cocktail bar de pe faleză, de uluirea tuturor, inclusiv a mea, când împingeam biclele la 35 C pe un drum atât de abrupt că se mirau toți care ne vedeau ce căutam pe acolo pe biciclete. Și câte și mai câte. Masca, Los Gigantes, Las Teresitas, Santa Cruz, drumul spre Taganana…

Insula asta mi-a intrat pe sub piele și simt că de abia am văzut suprafața. Ne vom întoarce acolo cu siguranță!

Am făcut un album pe Facebook cu fotografii din tabără. Enjoy!

Mai jos, un video cu o coborâre epică!!

Leave a Reply