De ce îmi este teamă să particip la Transcontinental?

A mai rămas în jur de o lună până ce iau startul la Transcontinental și mă trec tot felul de sentimente legate de cursa asta. Să vă mărturisesc ceva despre mine pentru cei care nu mă știți personal: sunt un ”control freak” și unul chiar bun. Să controlez totul, în cel mai mic detaliu, este parte din job-ul meu la Martin Adventures și, de fapt, al oricui care organizează un eveniment.

Nu mă simt confortabil când încep ceva nou pentru că știu că sunt multe lucruri pe care nici măcar nu știu că nu le știu. Singurul mod în care voi putea învăța va fi să trec prin acele experiențe, să greșesc, să mă lovesc de probleme și să trec peste ele. Sună simplu în teorie. În practică, în acest spațiu, în care simt că nu controlez procesul, apare teama.

În loc să evit teama sau să o ignor, m-am gândit să o tratez. M-a inspirat un TED Talk al lui Tim Ferris pe ”fear setting” pe care chiar vă recomand să îl vedeți. Tim recomandă următorul proces: definirea temerii, identificarea unor moduri de prevenire și ultimul pas, identificarea unor moduri de reparare a situației, în cazul în care temerea chiar se adeverește. În final, spune el, vei avea o imagine mult mai clară a ceea ar fi de făcut.

Îmi este teamă că nu o să fiu în stare să termin cursa

Îmi place de mult ciclismul iar, de ceva timp, a ajuns să fie viața mea. Totuși, dacă sunt obiectiv, pot să recunosc că nu am făcut niciodată ceva atât de greu ca și cursa asta. Să pedalez aproape 300 km pe zi, timp de mai bine de două săptămâni, este un salt imens de la ce știu că pot să fac acum. Mă gândesc că o sa ma doară genunchii sau spatele, că o să mi se facă rău pe drum, că voi avea probleme tehnice și voi fi nevoit să abandonez. De fapt, mi-e teama că nu sunt destul de bun, destul de aventuros și cursa asta îmi va arăta asta. Voi eșua în mare stil, în văzul tuturor, iar cursa, în loc să fie aventura vieții, va fi eșecul vieții.

Prevenire

Wow, sună destul de dur…În primul rând, aș putea să mă antrenez cât mai mult în timpul rămas. În același timp, ar fi o idee bună să fac un plan cât mai exact al rutei și să îl verific înainte să plec. Ar mai trebui să testez echipamentul în condiții similare cursei ca să fiu sigur că nu o să am surprize pe traseu.

Reparare

Dacă chiar sunt nevoit să abandonez pentru că sunt o varză, o să fiu dezamăgit. Ca să îmi revin după asta, mi-aș planifica o perioadă de pauză, în care să mă relaxez și să am timp să mă gândesc la ce urmează. Să analizez de ce am eșuat și să mă gândesc dacă vreodată aș mai face asta. Adică asta înseamnă că o perioadă mi-aș băga picioarele în bicicletă și aș plec în vacanță cu familia. Aș bea multă bere.

Îmi este teamă că o să pățesc ceva fizic

Anul acesta au murit deja doi cicliști, în curse similare cu Transcontinental, în accidente de mașină. Statistic vorbind, șansele sa fiu accidentat sunt, evident, mult mai mari decât dacă rămân acasă și-mi văd de treaba mea. Îmi aduc aminte de toate momentele alea in care aproape am pățit ceva pe șoselele din România și mă înfior. Să fii lovit de o mașină în timp ce mergi pe bicicletă este un mod infect să mori.

Prevenire

Cele mai multe accidente se întâmplă pentru că șoferii nu îi observă pe bicicliști la timp. Voi purta haine cât mai vizibile, și cât mai colorate, cu elemente reflectorizante. O să port casca mereu. O să merg cât mai puțin noaptea iar când o voi face, voi avea lumini puternice.

Reparare

Pentru mine n-ar mai fi multe de făcut dar mă gândesc la famila mea. Îmi voi face o asigurare medicală cât mai acoperitoare pentru ca familia să fie scutită de costurile mari. Poate chiar și o asigurare de viață mi-ar prinde bine.

Îmi este teamă că nu o să strâng destule fonduri pentru MagiCamp

Îmi doresc mult de tot sa ajut MagiCamp să reamenajeze şi modernizeze cabinetul medical din tabără, astfel încât să asigure cele mai bune condiţii de lucru pentru echipa medicală. Mulţi dintre copii sunt încă în tratament sau necesită îngrijiri specializate într-un spațiu profesional la standarde cât mai aproape de solicitările și nevoile medicilor. Teama mea este că o strâng puțini bani sau chiar deloc iar, din cauza asta, o să ii dezamăgesc pe toți.

Prevenire

Planul meu este să fiu cât mai activ și să fac cauza MagiCamp cât mai cunoscută. O să îi rog pe toți cei cu care intru în contact să doneze cât de mult își pot permite. Este prima dată când fac fund raising și mi-am setat un target pe care doar cu ajutorul vostru îl pot strânge. Puteți face și voi asta chiar aici, pe platforma Galantom

Reparare

Da, o să mă simt prost dar promit de pe acum că nu mă voi opri din a susține MagiCamp și mai departe. De asta sunt convins!

De ce totuși VREAU să fac toate astea dacă îmi este teamă?

Aventura asta mă cheamă de când mă știu. Nu neapărat Transcontinental dar ceva epic, ceva mare. Dacă nu o fac acum, sunt sigur că mă va chema în continuare. Să nu o fac ar însemna să trăiesc toată viața cu un vis neîndeplinit. Și asta e ceva care m-ar face să-mi pierd respectul față de mine. Prefer să încerc și să eșuez decât să nu încerc vreodată. Dacă aș păți ceva și nu m-aș întoarce, cu toate că știu că e puțin probabil, e gândul pe care mi-l pot justifica cel mai puțin. Mă gândesc dacă beneficiile aventurii mele sunt mai mari decât costurile pentru familia mea și este imposibil să am un răspuns. Cel mai probabil că nu. Dar, din nou, ce fel de exemplu aș fi pentru Tudor dacă nu l-aș încuraja să își urmeze visurile și pasiunea? Nu vreau să las ca gândurile cele mai negre să mă oprească din asta.

În final, vă las cu cuvintele lui Franklin Roosevelt care m-au călăuzit în multe momente grele și care mă ajută și acum.

“Courage is not the absence of fear, but rather the assessment that something else is more important than fear.”

Leave a Reply