Vacanță aventuroasă cu familia în Slovenia și Croația

Vara asta am avut cea mai tare vacanță în familie de când ne imi aduc eu aminte. Acum că Tudor a mai crescut, putem să facem mai multe chestii împreună, rezistă la mai multă tăvăleală, ca să îi spun așa.

De ce Slovenia?

Oare e cineva care nu știe că am devenit obsedat de cât de frumoasă este țara asta? Totul a început în 2017 la TCR și a continuat în 2018 când am organizat o nouă tură pentru clienții Martin Cycling Adventures. Mi se pare o destinație ideală de practicat sport, în general, și acum, pot să spun, că și în mod specific, de practicat sport în familie.

Într-un areal relativ mic găsești:

  • Alpii Iulieni, care sunt starul Sloveniei
  • Lacuri alpine + cascade superbe
  • Piste de biciclete și trasee montane perfect marcate la tot pasul și pentru toate nivelurile de pregătire
  • În plus, Austria și Italia sunt la o oră de condus, iar Croația este la două ore

Dar să începem cu începutul.

Conceptul vacanței a fost să mergem cu cortul. Nu cred că exista vreun copil care să nu viseze să stea măcar o noapte la cort iar noi cu Tudor deja am mai fost chiar de multe ori. Diferența era că acum ne-am cumpărat un cort de patru persoane de la Decathlon iar Tudor urma să aibă propria lui cameră. I-a plăcut la nebunie să aibă spațiul lui propriu, cu salteau și cu sacul lui de dormit, frontală și tot ce mai avea el nevoie. Chiar recomand cortul respectiv – este la un preț decent, e încăpător și e ușor de montat… mai ales începând cu a doua oară. :))

Planul inițial era să petrecem în total vreo 13 zile în vacanță dintre care două pe drum, una în Budapesta, una în Ljubljana, șase în Slovenia și trei în Croația. Am ales să mergem cu mașina pentru că mai făcusem drumul ăsta în luna mai și mi s-a părut ok de condus. Am făcut atunci 1.300 km în 13 ore.

Surpriză: Viena.

Cip este prietenul meu care s-a mutat în Viena de mai mult de un an deja și pe care l-am anunțat că trecem prin zonă, în idee că ni se alătura și el cu familia. Nu, Cip nu a venit și m-a și deturnat de la planul inițial în care petreceam prima noapte în Budapesta. Și bine a făcut. 🙂 Am stat, până la urmă, două nopți în Viena, timp în care copiii au mers pe biclă, am fost în Prater, am gătit și am băut bere! Cip, ca un mare pasioant de ardei iuți ce este, mi-a dat să gust o nenorocire de sos de trilioane de Scoville căruia i-am supraviețuit cu greu…Un început perfect pentru vacanța noastră.

Ah, ca fapt divers, am reușit să iau amendă pe o autostradă în Austria pentru că nu mi se vedea numărul de la mașină din cauza suportului de bicicletă. În fine, tipul a fost super ok, mi-a dat minimul posibil, 20 Euro. La început mi s-a părut dubios pentru că nu avea uniformă și nici mașina nu era de poliție. Dar era pe bune… Am plătit și mi-am văzut de drum. Lesson learned!

Mai departe, către Slovenia.

Primul nostru loc de cazare a fost Camp Spik, un camping mic și cochet, care se află la patru ore de condus de Viena, chiar la poalele Alpilor Iulieni, pe partea lor nordică. Ne-am simțit extraordinar de bine aici iar Tudor a fost în al nouălea cer pe toată perioada șederii noastre.

Când am ajuns, ne-am instalat cortul nostru cel nou, ceea ce ne-a luat vreo două ore la prima montare. Dupa asta, ne-am instalat și cele două hamace, păturici, scaune și toată recuzita noastră de vacanță. Cum spuneam, Tudor a avut locul lui în cort, ceea ce i-a plăcut la nebunie. Își gospodărea el singur spațiul, și-a găsit cele mai bune locuri pentru lanternă, pentru apă, pentru bagaj și, normal, pentru jucării.

Programul a fost destul de asemănător în fiecare zi. Dimineața ne luam micul dejun pe o păturică în fața cortului, cu o vedere superbă asupra munților. La final, mergeam să spălăm vasele în zona specială unde ne întâlneam cu cetele de copii olandezi și germani care își făceau de lucru prin camping și care își ajutau familiile cu chestiile practice.

După micul dejun, plecam în activitatea zilei care uneori a fost mers pe biclă, alteori mers pe munte, altă dată un road trip până în Ljubljana. Ne întorceam de abia seara înapoi la camping când eram absolut dărâmați dar fericiți. Cina o luam lângă camping, la o pizzerie cu mâncare bună și servire rapidă. Exact ce aveam nevoie pentru că ajungeam de obicei flămânzi. Seara o petreceam la lumina lumânărilor citind sau doar admirând cerul înstelat. În două nopți chiar am adormit afară, în hamace. A fost cu adevărat magic să adormim cu Tudor afară, privind cerul și povestind…

Tudor și cei 40 km.

Tudor merge de mult timp pe bicicletă. Bine, na, el are 6 ani, deci mult timp e cam relativ. Am început cu el de la 2 1/2 ani cu un balance bike cu care a mers la grădiniță zilnic și de atunci a tot trecut prin diverse etape și diverse bicle. Acum suntem la un Woom 4 (mai multe despre asta aici) cu care Tudor este maxim de fericit. Într-una dintre zile, ne-am propus să mergem către un orășel de lângă campingul nostru, care era la 20 de km, dus. Ne-am luat noi snack-uri pentru drum, apă, scule și-am pornit. Ah, aveam inclusiv o cordelină ca să-l remorchez pe Tudor în caz că nu mai putea sau nu mai voia să pedaleze. Până la ieșirea asta, nu am pedalat cu el mai mult de 6 km în parcul Tinereului așa că nu știam la ce să mă aștept. Ei bine, ne-a surprins total! Nu, numai că a pedalat 40 km cu 500 m diferență de nivel dar a și urcat câteva delușoare cu o pantă de 17%. Am fost atât de mândrii și impresionați de el, nu datorită distanței neapărat, ci a modului în care s-a comportat. Uneori, cand îi era mai greu sau simțea că nu mai poate, ne opream, beam apă, mâncam ceva și el ne spunea: ”Gata, vreau să continui!”. În nici un moment, nu l-am împins noi de la spate să dacă el nu mai putea. Îi spuneam că e ok dacă nu mai poate, ne putem întoarce oricând dar dacă vrea, noi suntem acolo să-l susținem. And he did it! Totul a fost super ok, până când am ajuns seara înapoi la camping și l-a pălit o foame din aceea pe care doar cicliștii o cunosc. Nu ne mai puteam înțelege cu Tudor al nostru în restaurant. ”Mi-e foaame, mi-e foame”, a spus încontinuu până i-au venit pastele. După ce a devorat un ditamai bolul, s-a topit și a dispărut sub masă. A fost o zi epică pentru noi toți.


Short list pentru Slovenia.

Ar mai multe de povestit despre locurile pe care le-am văzut în Slovenia și poate voi reuși să mai scriu pe tema asta în viitor dar, pentru moment, las aici câteva locuri care merită văzute, cu familia dar nu numai:

  • Mangart – cea mai înaltă șosea din Slovenia
  • Lacul Bled și Lacul Bohinj
  • Ljubljana – capitala Sloveniei

La plajă în Croația.

După cele opt zile petrecute în Slovenia, ne-am îndreptat către Rovinj, unul dintre cele mai turistice oraș din Croația, care se găsește în pensinsula Istria. Am stat iarăși la un camping, de data asta unul cât se poate de diferit de cel din Slovenia. Era mult, mult mai mare, mult mai scump, mai impersonal și rece față de cel anterior. Nouă, părinților, nu ne-a plăcut în mod special și nu știu dacă am mai reveni în același loc, în aceași perioadă. Pentru Tudor a fost amuzant pentru că aveau un fel de mic aqua parc și pentru că era la doi pași de plajă, la propriu. Din cort și până la plajă făceam un minut.

Una dintre amintirile haioase a fost că într-o seară am ieșit noi acolo pe promenadă și m-am simțit ca atunci când ieșeam cu ai mei prin Mamaia, când eram eu copil. Cam aceeași atmosferă, plin de familii cu copii, grupulețe de adolescenți care flirtau timid, muzică old school care răsuna din boxe iar marea era mereu aproape. A fost drăguț tare…

Ce-am învățat despre noi.

L-am întrebat pe Tudor înainte să plecăm ce-și dorește el de la vacanța asta și a spus hotărât: ”Să fiu mai puternic!” Ceea ce s-a și întâmplat dar nu numai cu el. Ci și cu noi ca familie. Au fost două săptămâni în care am stat doar împreună și am făcut tot felul de aventuri. Am petrecut timp de calitate așa cum, din păcate, nu avem cum să petrecem zi de zi când suntem acasă. Încrederea lui Tudor în forțele lui a crescut văzând cu ochii și uite, acum îmi aduc aminte de o scurtă întâmplare care cred că spune multe despre asta. Cum el dormea singur în bucățica lui de cort, avea acolo tot ce-i trebuie. Când se trezea dimineața, îl auzeam cum iese din cort, se duce la baie, se întoarce, citește și uneori iese pe afară să se plimbe. Ei, într-una dintre nopți, pe o beznă totală, l-am auzit cum s-a trezit să meargă la baie. În camping, lumina se stingea noaptea așa că a avut nevoie de frontală ca să străbată cei 200 m până la toaletă. Ne-am trezit și noi și ascultam. Când a ieșit din cort, nu știam ce să fac. O parte din mine voia să se ducă după el, să fiu sigur că nu se rătacesște sau că nu i se face frică. Pe de altă parte, dacă el nu spus nimic, înseamnă că el era în regulă. Am așteptat cu sufletul la gură. A trecut un minut, două, trei. Tudor nu mai venea. Băi, dacă a pățit ceva… Gânduri din astea de părinte panicat 😀 Deodată îi aud pașii din ce în ce mai aproape până când ajunge la cort. Deschide fermoarul, intră în camera lui, stinge frontala și se culcă la loc. My boy!

În concluzie, ce vreau să spun este că nimic nu e mai tare decât să petreci timp de calitate cu copiii, în familie, și, în plus, dacă este posibil, dacă mai puteți face și chestii aventuroase împreunăm, pentru ei este o super experiență și o amintire pentru toată viața.

+ Am încercat să facem un podcast despre vacanța noastră pe care îl găsiți mai jos. Nu e nici profi, nici complet, e un început dar sunt câteva momente haioase: https://anchor.fm/silviu-martin

+ More photos https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10156716535119182&type=1&l=7080747271

 

2 thoughts on “Vacanță aventuroasă cu familia în Slovenia și Croația

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.