Sâmbătă am fost la prima cursă de șosea de anul ăsta, Cupa Emmedue, unde am încercat distanță lungă (100 km), că tot am în plan să particip în curând și la Half IronMan unde proba de ciclism are 90 km.

Am fost foarte entuziasmat toată săptămâna înainte de cursă, mai ales că eram prins și de febra Giro, care s-a terminat duminică apropo. De abia așteptam să merg în pluton, la plasă, la trenă, să ne organizăm în urmăritori și alte povești de genul ăsta.

Am aflat cam din scurt de concurs cu toate că sunt conectat cam la toate sursele care pot vesti concursuri de triatlon/mtb/ciclism pe la noi. Drept urmare, nu am avut timp să repar cursiera mea Giant și mulțumită lui Alex Diaconu am putut să concurez pe un Felt AR, care oricum este la 10 clase peste ce am eu.

Start

Sâmbătă dimineața, ajung la start destul de târziu, cam cu 30 minute înainte. Reglez ultimele chestii la bicicletă și mă îndrept spre start cu gândul să fac o încălzire scurtă. Când să pun pantofii în pedale, observ că pantoful drept nu se prindea cum trebuie și ieșea de fiecare dată când trăgeam. Mă duc rapid la cortul Felt să rezolv problema. Mda…Numai bine că între timp se dă startul și eu încă nu rezolvasem cu pedala. Primul meu start ratat! În fine, după vreo cinci minute plec și eu destul de încrezător că îi prind din urmă pe ceilalți. Nu pentru că aș fi atât de rapid ci pentru că trebuia ca primii 7 km să se parcurgă controlat pentru a evita accidentele de pe prima coborâre.

Ei bine, nu a fost așa. M-am enervat groaznic și am tras foarte tare pe prima parte cu gândul că o să dau de vreun grup cu aspirații să ajungă mai în față. Nici asta nu s-a întâmplat așa că am facut un foarte frumos și cam greu contra-timp de 100 km. La un moment dat, m-am întâlnit cu Sergiu dar eram prea țâfnos să mă gândesc să îi propun să colaborăm să mai recuperăm niște timp.

Restul cursei s-a desfășurat fără incidente. Traseul este foarte frumos, cu câteva cățărări care mi s-au părut destul de grele. Foarte impresionant a fost faptul că în mai multe dintre satele prin care am trecut, erau grupuri de copii care ne încurajau! Aveau baloane, afișe, fluiere și făceau ditamai gălăgia pentru noi! Ce mai, atmoferă de Giro!

Alimentație

În timpul cursei, am băut cam 0,7 l de energizant Energy Source High5 și am consumat cinci geluri Energy Plus High5.

În loc de concluzii

Timpul nu e neaparat rău pentru prima cursă de 100 k, mai ales că nu m-am antrenat pentru distanța asta. Mă tot întreb dacă luam startul așa cum trebuia și mergeam în pluton ce timp puteam să scot. Va trebui să aflu la anul.

foto via Florian Răducanu

Rezultat: 2:44:29 Loc: 88 (categorie); 300 (general);

A venit și timpul primului concurs de MTB de anul ăsta care este, ca de obicei, cum îi spune și numele, Prima Evadare.

După halul în care a fost vremea anul trecut, toată lumea era în expectativă față de condițiile meteo. Din fericire, cu toate că a încercat o scurtă ploaie sâmbătă seara, duminca vremea a fost perfectă pentru pedalat și am și pus un strat de bronz deja.

La start am întâlnit un număr record de participanți, în jur de 2100, din câte spun cei de la Nomad și o super atmosferă de distracție. Chiar și eu, care de obicei, înainte de concursuri sunt mai încordat acum am fost relaxat și bine-dispus.

Planul a fost unul simplu: să mă poziționez cât mai în față la start, să depășesc cât mai mulți participanți și să am extra grijă să evit accidentările, mai ales având în vedere numărul mare de participanți.

Start

Mare buluceală în prima curbă și apoi în a doua și tot așa vreo 25 km. A fost destul de enervant de aglomerat cam până la castel când s-a mai eliberat și se putea depăși mai ușor.

Nu sunt multe de povestit în rest. A fost o cursă destul de liniștită unde mai mult am exersat depășiri și cam atât.

Pentru cursele următoare, o să am mai multă grijă la avelopele alese. Șenilele astea de tanc pe care le-am avut nu prea m-au ajutat. : ))

Alimentație

Deja nu mai are rost să spun că toată săptămâna m-am ”carbolodat” și hidratat bine. Sau că avut un mic dejun consistent cu două ore înainte de start. Astea sunt lucruri de bază.

Am avut la mine 0,7 l de energizant Energy Source High5 și patru geluri Energy Plus High5. În plus, am mai băut pe traseu cam înca un litru de apă simplă. M-am simțit foarte bine și cu destul de multă energie toată cursa.

În loc de concluzii

Sunt parțial mulțumim de rezultat. Vroiam să termin în primii 10% și asta înseamnă că mai trebuia să scad cam 15 minute din timpul total ceea ce era realizabil. Mda, sunt un veșnic nemulțumit..sau să îi spunem că sunt competitiv.

Felicitări tuturor celor care au participat și care au și terminat!! Bravo Nomad pentru organizarea de proporții! Ne vedem la anul!

1. Garmin Forerunner 405 – Preț vânzare: 900 lei/buc 700 lei/bucLink
2. Suunto t3d – Preț vânzare:  500 lei/buc 400 lei/bucLink
3. Polar FT40 – Preț vânzare: 450 ron /buc 350 lei/bucLink
4. Suunto Core Steel – Preț vânzare: 1300 lei/buc Link

Mulțumesc!

Scopul acestei tabere este acela de a descoperi atmosfera antrenamentelor pentru triatlon si de a-i ajuta pe participanti sa-si imbunatateasca tehnica pentru inot, ciclism si alergare;  in plus, se vor discuta notiuni de mecanica (subtilitatile tehnice care deschid poarta catre adevarata atmosfera competitionala) in vederea participarii la concursuri de triatlon si, secundar, concursuri de MTB, alergare off-road si inot in ape deschise. Invitatia se adreseaza cu precadere incepatorilor.

 

Mai multe detalii aici. Spor la antrenament și poate ne vedem pe acolo!

Sâmbăta trecută am participat surprinzător la Semimaraton Brașov. Surpinzător pentru că nu era în planul de competiții dar mi s-a părut o idee bună, având în vedere că cele mai multe alergări din circuitul de triatlon sunt offroad.

Nu sunt multe de spus despre concurs dar dacă ar fi să sumarizez, aș spune doar atât: Auch! Mi-a fost foarte greu, în primul rând, pentru că nu m-am antrenat pentru distanțe medii aproape deloc iarna asta. Alergarea a decurs relativ în regulă cam până la kilometrul 17 când aproape mi-au cedat picioarele de tot și m-am târât pe cele câteva porțiuni de urcare care mai erau până la finish. Oh, well, înapoi la antrenament.

Acum mi-am revenit un pic din șocul schimbării de program și am un răgaz să scriu și pe blog.

Nu era în planul meu de anul acesta (acum a apărut) dar săptămâna viitoare voi participa la Semimaraton Intersport Brașov. Profilul de altitudine este unul care îmi place și cred că o să fie un antrenament bun pentru sezonul de triatloane offroad care începe în primăvară.

Cum este primul concurs de când Tudor Martin este pe această planetă, îl voi dedica lui. : )

1. Garmin Forerunner 405 (2 buc) – Preț vânzare: 900 lei/buc Link
2. Garmin Forerunner 310xt – Preț vânzare: 1150 lei/buc Link
3. Garmin Forerunner 610 – Preț vânzare: 1400 lei/buc Link
4. Suunto t3d – Preț vânzare:  500 lei/buc Link
5. Polar FT40 – Preț vânzare: 450 ron /buc Link

Mulțumesc!

Rațiunea de a fi a Revistei de Povestiri este să încurajeze literatura prietenoasă și lectura creativă. Revista vrea să stimuleze scrisul, punând la dispoziție spațiu pentru povestiri primite de la cititori și dând șansa celor care se potrivesc conceptului revistei să devină colaboratori permanenți.

O idee minunată și care sunt convins că va găsi și cititori și parteneri și sponsori și tot ce are nevoie să crească frumos. Vă invit, în ordine, să citiți și să cumpărați revista, să vă împrieteniți cu Motanov, antrenorul lor imaginație, să apreciați pagina lor de Facebook.

Mai scriu articolul și cu un alt motiv. În revistă, Simina a ținut să ne mulțumească pentru spiritul antreprenorial insuflat. Apreciez foarte mult asta. Totuși, simt că Simina mi-a predat în ultimele săptămâni o lecție foarte valoroasă și pentru asta trebuie să îi mulțumesc și eu public. Drumul de la o idee nebunească la lansarea cu peste o sută de persoane de azi,  în cazul Revistei de Povestiri, a fost de doar patru luni. Cumva, Simina, a știut, cred că fără să știe că se pricepe, să înoade și deznoade toate firele într-un timp scurt.

Mi-am readus aminte, cu ocazia asta, că drumul de la idee la implementare poate să fie și foarte scurt. Trebuie doar să ne mișcăm, scuzați-mă, fundurile!

6 km alergare, 12 km mtb, 500 m înot

Clasare: 7 (general), 2 (categorie 20-29)

Iată că a trecut și primul triatlon al anului: Winter Tri 2012 despre care vă anunțam săptămâna trecută. Nu aveam planuri foarte mari pentru concurs, în afară de un antrenament mai amuzat după atâtea luni plictisitoare de iarnă. Cu câteva zile înainte, stăteam de vorbă cu Alex Diaconu și Laura de la Nutricult și ne-am dat seama că la categoria mea de vârstă nu o să vină câțiva dintre cei profi în afară de Robert Gomoescu. Asta însemna că, dacă totul mergea cum trebuie, aveam șanse chiar să ajung pe podium. Tanana!  Atunci am simțit că mi-a cam dispărut relaxarea și că aș putea să ”fac o figură frumoasă”.

Un detaliu picant ar fi că, am aflat cu o zi înainte, că urma să își facă apariția și Mircea Badea cu ștafeta lui. Wow, la asta chiar nu se aștepta nimeni. Simpatic ce a spus în emisiune după concurs.

Start

Ajung la start cu destul timp înainte, mă încălzesc bine, sunt relaxat. Adică tot ce nu făceam anul trecut și chiar contează pentru orice cursă. Cred că mi-am învățat lecția asta în sfârșit! Am făcut o scurtă recunoaștere a traseului de alergare și mi-am dat seama că ieșirea o să fie foarte aglomerată din cauza unei curbe strânse cum se ieșea din curtea bazei sportive. M-am poziționat destul de în față, undeva în primii 10. M-am uitat după cineva cunoscut care să știu că este la individual poate chiar categoria mea și l-am identificat pe Marius Dragu. Suntem cam apropiați la nivel, cel puțin la biclă și alergare, așa că era un reper bun pentru mine.

Am plecat tare în alergare și am reușit să mă țin foarte bine și pe porțiunile cu zăpadă. Eram în grupul fruntaș la ceva distanță de primii 2-3 totuși. În ultimul kilometru mă simțeam destul de bine așa că am accelerat și am ajuns din urmă un grup în care mai erau Tudor Butu și Cornel, un tip dintr-o ștafeta foarte bună, chiar de podium. Hmm, poate alergam cam tare totuși

Proba de mtb mi s-a părut foarte haioasă: o combinație între rodeo pe șleauri de gheață și push bike prin zăpadă. A decurs fără probleme, am câștigat câteva poziții și eram în formă.

Înotul a fost însă dezastruos. Oricum, la mine e proba cea mai slabă și acum mai eram si terminat după o oră de efort aproape de limită. Am parcurs cei 500 metri foarte greu și de abia așteptam să ies din bazin odată.

Când trec linia de finish, pe cine văd eu, odihnindu-se pe marginea bazinului: prietenul Marius Dragu care mi-a suflat tot avansul meu de vreo 3 minute. : ))

Un concurs frumos și mai ales special pentru că este primul meu podium. Mulțumesc fanilor mei însoțitori, și nu numai, pentru susținere!

Foto via Aventuria, Florian Raducanu & Freerider

[LE] Se pare ca am fost hackuit. Wow! Am reusit sa revin cu pierderi minime – mai mult timp decat altceva…